Viteza ca matrice a noii puteri strategice (legrandcontinent.eu)

• Viteza de adaptare ca variabilă decisivă a puterii.
• Inerția instituțională și procesele rigide ca vulnerabilități strategice.
• Trecerea de la modernizare marginală la transformare sistemică.

"Războiul a revenit ca o stare permanentă și difuză, vizând întreaga coeziune a societății. Autorul argumentează că puterea nu mai rezidă în stocurile de echipamente, ci în viteza de învățare și adaptare. Procesele europene curente, caracterizate prin inerție instituțională și cicluri de achiziții excesiv de lungi, sunt ineficiente față de un adversar agil. Este necesară o transformare fundamentală: adoptarea arhitecturilor deschise, integrarea AI și crearea unor bucle de feedback rapide între câmpul de luptă și industrie pentru a menține capacitatea de descurajare."